Există un tipar pe care orice medic dentist îl recunoaște după primele cuvinte ale pacientului la telefon. Extracția a decurs normal. Prima zi a fost bună, a doua chiar mai bună. Apoi, în a treia sau a patra zi, durerea s-a întors — și nu una obișnuită, ci una surdă, adâncă, iradiată spre ureche și spre tâmplă, care nu cedează la nimic din ce se ia acasă.
Asta este alveolita. Denumirea completă, alveolită uscată sau osteită alveolară, descrie destul de exact ce se întâmplă: cheagul de sânge care ar fi trebuit să umple alveola a dispărut, iar osul rămas descoperit intră în contact direct cu aerul, saliva și alimentele.
De ce se pierde cheagul
După o extracție, alveola se umple cu sânge care coagulează în primele minute. Acel cheag nu e un simplu dop. El este matricea pe care se organizează țesutul de granulație și, mai târziu, osul nou. Fără el, vindecarea o ia de la capăt, în condiții mult mai proaste.
Cauzele pierderii sunt în cea mai mare parte previzibile:
- fumatul în primele zile — atât prin substanțele din fum, cât și prin presiunea negativă din timpul aspirării;
- clătitul energic sau scuipatul repetat în primele 24 de ore;
- băutul cu paiul, din același motiv mecanic;
- extracțiile laborioase, în special molarii de minte inferiori incluși;
- contraceptivele orale și dezechilibrele hormonale, care influențează fibrinoliza;
- o infecție preexistentă în zonă sau o igienă orală precară.
Statisticile arată o incidență de câteva procente la extracțiile obișnuite și considerabil mai mare la molarii de minte de jos, unde poate depăși 20% în cazurile complicate. Nu este, așadar, o raritate exotică.
Semnele care o deosebesc de o durere normală
Confuzia cea mai frecventă este cu durerea postoperatorie firească. Diferența stă în evoluție. Durerea normală e maximă în primele 24-48 de ore și scade progresiv. Alveolita apare tocmai când lucrurile păreau că merg bine, la 48-96 de ore, și crește în intensitate.
Alte elemente care o trădează: alveola arată goală, cenușie sau gălbuie, cu os vizibil în loc de cheag roșu-închis. Gust neplăcut persistent și halenă marcată. Durere care iradiază pe traseul nervului, spre ureche, ochi sau gât, disproporționată față de aspectul local. În alveolita uscată clasică nu apar febră și nici puroi — dacă acestea există, discuția se mută spre o alveolită supurată sau spre o infecție de vecinătate, cu alt tratament.
Ce face medicul și ce poți face tu
Vestea bună este că alveolita se tratează simplu, chiar dacă durerea sugerează altceva. Nu se dau antibiotice de rutină, pentru că nu este, în esență, o infecție. Ședința durează de obicei un sfert de oră.
Se anesteziază zona, se face o irigare abundentă cu ser fiziologic sau soluție antiseptică pentru a îndepărta resturile alimentare, apoi se aplică în alveolă un pansament sedativ, cel mai adesea pe bază de eugenol. Ameliorarea vine în minute, iar diferența față de starea de dinainte este spectaculoasă. Pansamentul se schimbă la două-trei zile, până când durerea dispare complet, ceea ce durează în general între cinci și zece zile.
Chiuretajul agresiv al alveolei nu se mai practică în protocoalele actuale — traumatizează suplimentar osul și întârzie vindecarea. Analgezicele antiinflamatoare ajută între ședințe, dar rareori sunt suficiente singure.
Acasă, ce contează cu adevărat este ce nu faci. Fără fumat, măcar 72 de ore, ideal o săptămână. Fără clătit puternic în prima zi; după aceea, clătiri blânde cu apă sărată călduță, lăsând lichidul să curgă din gură, nu scuipat cu forță. Alimente moi și călduțe, mestecate pe partea opusă. Periajul continuă normal pe restul arcadei, ocolind doar zona operată — o gură murdară vindecă mai prost decât una curată.
Prevenția, care începe înainte de extracție
Un detartraj și rezolvarea inflamațiilor gingivale înainte de o extracție programată reduc riscul. La pacienții cu antecedente de alveolită sau la extracțiile dificile de molar de minte, unii medici aplică profilactic un gel cu clorhexidină în alveolă ori recomandă clătiri cu clorhexidină cu o zi înainte și câteva zile după.
Femeile care iau contraceptive orale au un risc mai mare, iar programarea extracției în ultimele zile ale ciclului, când nivelul de estrogeni e mai scăzut, este o precauție simplă și fără costuri.
Merită spus și că alveolita nu se transformă în altceva mai grav dacă e tratată. Nu duce la abces și nu are legătură directă cu infecțiile care pornesc dintr-un dinte necrozat, deși ambele dor puternic. Confuzia dintre ele explică de ce atâția pacienți își iau singuri antibiotic și se miră că nu se întâmplă nimic. Iar când extracția face parte dintr-un plan mai amplu, cu intervenție sub sedare și mai mulți dinți scoși în aceeași ședință, instrucțiunile postoperatorii nu mai sunt o formalitate pe care o citești în lift, ci partea din tratament care depinde exclusiv de tine.
