Perioada erupției dentare pune la încercare răbdarea oricărei familii. Bebelușul salivează abundent, duce totul la gură, doarme prost, este iritabil și își freacă obrazul sau urechea. În fața acestei situații, rafturile farmaciilor oferă o gamă largă de soluții — geluri, granule, colier de chihlimbar, inele de răcit, siropuri. Nu toate sunt echivalente, iar unele dintre ele ridică probleme reale de siguranță.
Ce se întâmplă, de fapt, la erupție
Primii dinți apar în general între 4 și 10 luni, cu variații mari și complet normale. Erupția este un proces local: dintele străbate osul și apoi mucoasa, iar zona devine sensibilă și ușor inflamată în zilele dinaintea apariției.
Simptomele atribuite în mod obișnuit dentiției sunt mai puține decât se crede. Salivația abundentă, tendința de a mușca obiecte, gingia umflată în dreptul dintelui care urmează, o iritabilitate ușoară și un somn mai agitat sunt compatibile cu erupția. Febra mare, diareea persistentă, vărsăturile, erupțiile cutanate extinse sau refuzul total al alimentației nu sunt. Aceste manifestări trebuie evaluate de medicul pediatru, pentru că a le pune pe seama dentiției poate întârzia diagnosticul unei infecții.
Metodele sigure, în ordinea utilității
Cele mai eficiente măsuri sunt și cele mai simple. Principiul comun este presiunea și frigul moderat, ambele reducând senzația de disconfort.
- Masajul gingiei cu degetul curat sau cu un degetar de silicon. Presiunea fermă și blândă, aplicată câteva zeci de secunde pe zona sensibilă, este metoda cu cel mai bun raport între efect și risc.
- O compresă curată, umezită și răcită în frigider, oferită copilului să o mestece sub supraveghere.
- Inelele de dentiție ținute la frigider, nu la congelator. Diferența contează: un obiect congelat devine dur și poate leza gingia sau produce leziuni de frig pe mucoasă. Frigiderul oferă răcoarea necesară fără duritate.
- Jucării de dentiție dintr-o singură bucată, din silicon alimentar sau cauciuc natural, fără piese detașabile, fără componente mici și fără lichid în interior. Cele umplute cu gel se pot sparge.
- Alimente reci și tari oferite sub supraveghere strictă, la copiii care au început diversificarea. Aici riscul de înec este real, iar recomandarea concretă trebuie discutată cu pediatrul.
Un aspect ignorat frecvent este curățarea acestor obiecte. Inelele și jucăriile de dentiție ajung pe jos de zeci de ori pe zi și se acoperă rapid cu un strat de salivă uscată și resturi. Se spală zilnic cu apă caldă și un detergent de vase neutru, se clătesc bine și se lasă să se usuce complet. Sterilizarea prin fierbere sau la aparat se face doar dacă producătorul o indică explicit, pentru că unele materiale se degradează și devin lipicioase. Verifică periodic suprafața: o jucărie fisurată sau cu porțiuni desprinse se aruncă, indiferent cât de mult o preferă copilul.
Ce merită evitat și de ce
Câteva produse foarte răspândite ridică semne de întrebare care depășesc simpla lipsă de eficiență.
Gelurile cu anestezic local. Produsele care conțin substanțe cu efect anesteziant amorțesc gingia, dar și limba și faringele, ceea ce poate interfera cu deglutiția. Efectul durează foarte puțin, pentru că saliva îndepărtează rapid produsul, iar tentația de a reaplica frecvent crește expunerea. Autoritățile de reglementare din mai multe țări au emis de-a lungul timpului avertizări privind utilizarea anumitor anestezice locale la sugari. Concluzia practică: nu se folosesc fără indicația explicită a medicului.
Colierele de chihlimbar. Nu există dovezi că ar avea vreun efect asupra durerii de dentiție. În schimb, riscurile sunt concrete și bine documentate: strangulare, dacă șnurul se agață, și înec, dacă un mărgeluș se desprinde și ajunge în gură. Un obiect purtat la gât de un copil care doarme nesupravegheat nu este o alegere rezonabilă.
Alcoolul aplicat pe gingie, indiferent de formă. Nu are loc în îngrijirea unui sugar.
Mierea și siropurile îndulcite pe gingie. Mierea este contraindicată sub un an din motive care țin de riscul de botulism infantil, iar zahărul aplicat repetat pe mucoasă și pe dinții proaspăt erupți nu are niciun beneficiu.
Preparatele homeopate pentru dentiție. Compoziția lor a fost, în unele cazuri, sursa unor probleme de siguranță, iar eficiența nu este demonstrată.
Analgezicele orale destinate sugarilor pot fi utile într-un episod dificil, dar doza și substanța se stabilesc de medicul pediatru, în funcție de greutatea copilului. Nu se administrează după ureche și nu se repetă zile la rând fără o reevaluare.
Igiena în perioada erupției
Disconfortul nu este un motiv pentru a întrerupe curățarea. Dimpotrivă, gingia iritată și salivația abundentă cer o atenție ceva mai mare. Dacă zona din jurul dintelui care erupe este prea sensibilă, se poate curăța restul gurii cu o compresă și se reia periajul complet peste o zi-două.
Odată apărut primul dinte, se trece la periuță cu cap mic și peri extra-moi, cu pastă cu fluor în cantitatea potrivită vârstei. Criteriile de alegere sunt detaliate în ghidul despre prima periuță și pastă de dinți pentru cei mici.
Merită și o observație despre suzetă, folosită frecvent în această perioadă pentru calmare. Este o soluție acceptabilă pe termen scurt, dar cu un calendar de renunțare, din motivele explicate în articolul despre efectele suptului degetului și al suzetei asupra dezvoltării dinților. Nu se înmoaie niciodată în miere, sirop sau alte substanțe dulci.
Când te adresezi medicului
Un consult este justificat dacă bebelușul are febră mare sau persistentă, dacă refuză complet alimentația, dacă gingia prezintă o zonă umflată, roșie-violacee sau cu aspect de colecție, dacă apar leziuni pe mucoasă care nu se vindecă, sau dacă până în jurul vârstei de un an nu a erupt niciun dinte.
Primul consult stomatologic este recomandat oricum în această perioadă, în jurul apariției primului dinte sau cel târziu la prima aniversare, așa cum este descris în materialul despre primul consult stomatologic al copilului. Este ocazia potrivită pentru a arăta medicului ce produse folosești și pentru a primi o recomandare adaptată, în loc să alegi dintr-un raft pe baza ambalajului.
