Suptul degetului sau al suzetei este un reflex natural la sugari, cu rol calmant și de autoreglare, prezent adesea încă din viața intrauterină. Problema apare atunci când obiceiul persistă mult peste vârsta la care ar trebui să dispară de la sine, pentru că, dincolo de o anumită intensitate și frecvență, poate influența direct forma arcadelor dentare și poziția dinților.
Până la ce vârstă este considerat normal
Majoritatea specialiștilor consideră că suptul degetului sau al suzetei nu ridică probleme semnificative dacă dispare până în jurul vârstei de doi-trei ani, perioadă în care structura osoasă a maxilarelor este încă suficient de flexibilă pentru a reveni la normal fără intervenție. Peste această vârstă, mai ales dacă obiceiul este intens și frecvent, presiunea repetată exercitată de deget sau de suzetă asupra dinților din față și asupra palatului poate începe să lase urme vizibile.
Ce modificări apar la nivelul danturii
Cele mai frecvente efecte sunt mușcătura deschisă anterioară, în care dinții din față superiori și inferiori nu se ating atunci când gura este închisă, și îngustarea palatului, care poate duce la o ocluzie încrucișată. Poziția limbii se schimbă adesea odată cu acest obicei, pentru că limba tinde să se așeze mai jos și mai în față decât normal, ceea ce afectează la rândul ei modul în care se dezvoltă vorbirea și deglutiția. Cu cât obiceiul persistă mai mult și cu cât degetul este supt cu mai multă forță, cu atât modificările devin mai greu de corectat fără aparat dentar. Multe dintre aceste situații ajung, ulterior, să necesite exact tipul de evaluare descris în articolul despre aparatul dentar la copii, unde se explică la ce vârstă are sens o primă consultație ortodontică.
Cum poți ajuta copilul să renunțe la obicei
Presiunea sau pedeapsa rareori funcționează și pot, de fapt, să prelungească obiceiul din cauza anxietății suplimentare create. Metodele care dau rezultate mai bune includ recompensarea progresului, cu un calendar vizual pe care copilul își marchează singur zilele fără supt, explicarea calmă a motivului pentru care obiceiul trebuie oprit și, pentru suzetă, renunțarea treptată, prin reducerea timpului de folosire zi de zi. Unii pediatri recomandă și aplicarea unei soluții cu gust amar, sigură pentru uz oral, direct pe unghia degetului supt, ca metodă suplimentară de descurajare. Dacă obiceiul persistă după patru-cinci ani în ciuda acestor încercări, medicul stomatolog pediatru poate recomanda un dispozitiv oral simplu, care face fizic dificilă continuarea suptului, fără a fi dureros sau intruziv.
Controalele periodice la stomatolog rămân esențiale în această perioadă, tocmai pentru a surprinde din timp orice modificare a poziției dinților și pentru a interveni înainte ca situația să necesite un tratament ortodontic amplu. Ritmul recomandat pentru aceste vizite este explicat pe larg în ghidul dedicat controalelor la stomatologul pediatru, dar în linii mari, la fiecare șase luni este intervalul potrivit pentru majoritatea copiilor, indiferent dacă au sau nu obiceiuri de acest tip.
Cel mai important lucru de reținut este că suptul degetului sau al suzetei nu este, în sine, un motiv de îngrijorare la vârste mici. Devine relevant abia atunci când persistă dincolo de perioada firească, iar în acel moment, o discuție cu medicul, fără dramatizare, ajută mult mai mult decât orice metodă improvizată acasă.
