Sari la conținut
Zâmbet sănătos
Spațiile dintre dinții de lapte: de ce lipsa lor anunță înghesuirea
Foto: Gustavo Fring / Pexels
Sănătatea dentară a copiilor

Spațiile dintre dinții de lapte: de ce lipsa lor anunță înghesuirea

Aproape toți părinții observă la un moment dat că dinții copilului de patru sau cinci ani au început să se depărteze. Apar spații vizibile, mai ales între dinții din față, iar reacția firească este îngrijorarea. În realitate, situația inversă este cea care merită atenție: un copil de cinci ani cu dinți de lapte perfect lipiți unul de altul are, statistic, un risc mai mare de înghesuire la dentiția permanentă.

De ce apar spațiile și de ce sunt un semn bun

Dinții permanenți sunt semnificativ mai lați decât cei temporari pe care îi înlocuiesc. Incisivii definitivi de sus, de exemplu, sunt cu câțiva milimetri mai mari decât cei de lapte. Diferența trebuie să încapă undeva, iar locul se pregătește din timp, prin creșterea maxilarelor.

Pe măsură ce oasele feței cresc, arcadele se lărgesc și se alungesc, iar dinții de lapte, care nu cresc odată cu ele, rămân la distanță unul de altul. Așa apar spațiile fiziologice, numite și diasteme de creștere. Ele se observă de obicei între trei și șase ani și se accentuează treptat.

Există și două spații cu nume propriu, situate lângă canini, cunoscute ca spații primate. Sunt prezente încă de la erupția dinților de lapte și au un rol important în alinierea ulterioară a caninilor permanenți.

Când niciunul dintre aceste spații nu există, iar dinții stau lipiți, înseamnă că arcada nu are rezervă. Dinții permanenți vor avea nevoie de mai mult loc decât e disponibil, iar rezultatul obișnuit este suprapunerea, rotația sau erupția în afara arcadei.

Ce poate observa un părinte acasă

Nu aveți nevoie de instrumente ca să vă faceți o idee. Câteva lucruri se văd cu ochiul liber, la lumină bună:

  • dacă între incisivii de sus și de jos, la copilul de cinci ani, există spații vizibile sau dinții se ating pe toată suprafața laterală;
  • dacă ața dentară trece greu sau deloc între dinții din față — la această vârstă ar trebui să treacă lejer;
  • dacă un incisiv permanent a început să erupă în spatele celui de lapte, care încă nu s-a mișcat, situație numită popular dinți de rechin;
  • dacă un dinte permanent iese vizibil în afara liniei arcadei sau răsucit;
  • dacă linia dintre incisivii de sus nu se potrivește cu cea de jos când copilul mușcă.

Niciunul dintre aceste semne nu înseamnă automat că urmează aparat dentar. Înseamnă doar că merită o evaluare, iar momentul potrivit este cel în care încep să apară primii dinți permanenți. Ordinea în care apar dinții definitivi ajută să înțelegeți la ce să vă uitați și când.

Cum se măsoară de fapt lipsa de spațiu

Medicul ortodont nu se bazează pe impresie. Există o evaluare numită analiza spațiului, în care se compară lățimea totală a dinților care urmează să erupă cu lungimea disponibilă pe arcadă. Se folosesc modele de studiu, fotografii și, cel mai des, radiografia panoramică, pe care se văd dinții permanenți încă neerupți, poziția lor și stadiul de formare a rădăcinilor.

Rezultatul este o cifră: un deficit de câțiva milimetri, o situație echilibrată sau un exces de spațiu. În funcție de ea și de vârsta copilului se decide dacă se intervine acum, dacă se așteaptă sau dacă se supraveghează la intervale regulate.

Vârsta contează enorm, pentru că unele soluții funcționează doar cât timp oasele mai cresc. După ce creșterea se încheie, aceleași probleme se rezolvă altfel, uneori cu extracții sau chiar chirurgical. Din acest motiv, prima evaluare ortodontică se recomandă în jurul vârstei de șapte ani, chiar dacă nu urmează nimic imediat.

Ce se poate face când spațiul lipsește

Intervenția timpurie, numită tratament interceptiv, nu înseamnă neapărat bracket-uri. Are alte instrumente, adaptate unei arcade care încă se dezvoltă:

  1. expansiunea maxilarului superior, cu un dispozitiv fix care lărgește treptat bolta palatină, atunci când arcada de sus e prea îngustă;
  2. menținătoarele de spațiu, folosite când un dinte de lapte s-a pierdut prea devreme și vecinii tind să se deplaseze în locul lui;
  3. arcuri linguale sau palatinale, care împiedică molarii să migreze înainte și păstrează perimetrul arcadei;
  4. eliminarea obiceiurilor care îngustează arcada, cum sunt suptul prelungit sau respirația orală cronică;
  5. extracții dirijate ale unor dinți de lapte, într-o secvență planificată, pentru a ghida erupția celor permanenți.

Nu toate cazurile cer intervenție. Uneori concluzia corectă este să se aștepte, cu controale la șase luni. Un ortodont care spune că deocamdată nu e nimic de făcut nu este un medic care refuză să lucreze, ci unul care nu tratează inutil. Stabilirea momentului potrivit pentru aparatul dentar este, de altfel, o decizie care se ia în timp, nu la o singură vizită.

Ce influențează spațiul, dincolo de genetică

Dimensiunea maxilarelor este în mare parte moștenită, iar aici nu se poate face mare lucru. Există însă factori care înrăutățesc o situație deja strâmtă și care pot fi corectați.

Pierderea prematură a molarilor de lapte din cauza cariilor este cel mai frecvent dintre ei. Un molar temporar extras la cinci ani lasă un spațiu în care vecinii se înclină în câteva luni, iar dintele permanent de dedesubt nu mai are pe unde ieși. Este motivul practic pentru care cariile la dinții de lapte se tratează, nu se ignoră.

Respirația pe gură, întreținută de vegetații adenoide sau de alergii cronice, modifică poziția limbii și, în timp, îngustează arcada superioară. Suptul degetului continuat după patru ani are un efect similar, împingând dinții din față înainte. Aici ajută o discuție cu medicul ORL, în paralel cu cea ortodontică.

Dacă observați că dinții copilului par strâmbi în perioada de schimb, rețineți totuși că faza aceasta e adesea tranzitorie. Situațiile în care dinții strâmbi la copii chiar cer atenție se disting de cele care se rezolvă singure printr-un examen făcut de un specialist, nu prin comparație cu alți copii de aceeași vârstă. Programați o evaluare ortodontică în jurul vârstei de șapte ani și lăsați medicul să vă spună dacă e cazul să faceți ceva sau doar să reveniți peste șase luni.

Din paginile mai vechi

Tot ce găsești pe Revista Dentară