Saliva trece neobservată până în ziua în care nu mai este. Atunci apar toate deodată: limba lipită de cerul gurii dimineața, senzația că înghiți în gol, pâinea care nu mai coboară fără o gură de apă, vocea care obosește după douăzeci de minute de vorbit. Iar în cabinet, la câteva luni distanță, apar cariile în locuri unde pacientul nu avusese niciodată probleme: la coletul dinților, chiar la linia gingiei.
Xerostomia, adică senzația de gură uscată, nu este o boală în sine. Este un semnal. De cele mai multe ori, un semnal care duce spre cutia de medicamente din bucătărie.
De ce contează saliva mai mult decât credem
Un adult produce între 0,5 și 1,5 litri de salivă pe zi. Nu servește doar la înmuierea mâncării. Spală mecanic resturile, neutralizează acizii produși de bacterii după fiecare masă, transportă calciu și fosfat care repară permanent micro-leziunile din smalț și conține enzime și anticorpi care țin sub control flora orală.
Când fluxul scade sub un anumit prag, toate aceste funcții se pierd în același timp. Rezultatul nu este doar disconfort. Este un mediu în care ciuperca Candida se instalează ușor, în care proteza mobilă nu mai stă fixă pentru că îi lipsește pelicula de salivă, în care respirația se schimbă și în care caria avansează cu o viteză care surprinde inclusiv pacienți foarte disciplinați cu periajul.
Medicamentele care usucă gura
Lista depășește 400 de substanțe, dar câteva familii acoperă majoritatea cazurilor din practică:
- Antidepresivele, în special cele triciclice, dar și o parte din inhibitorii de recaptare a serotoninei.
- Antihistaminicele luate pentru alergii sezoniere, mai ales generațiile mai vechi.
- Antihipertensivele și diureticele, foarte frecvente după 50 de ani; diureticele reduc pur și simplu volumul de lichid disponibil.
- Anxioliticele și somniferele, care combină efectul propriu cu respirația pe gură din timpul somnului.
- Medicația pentru vezica hiperactivă și antispasticele, prin acțiune anticolinergică directă.
- Relaxantele musculare, opioidele și o parte dintre tratamentele oncologice.
Efectul se cumulează. Un pacient cu trei rețete active are șanse mult mai mari să acuze uscăciune decât unul cu o singură pastilă, chiar dacă niciunul dintre medicamente nu este, luat separat, un vinovat major. La aceasta se adaugă radioterapia în zona capului și gâtului, sindromul Sjögren, diabetul dezechilibrat, deshidratarea cronică și respirația orală nocturnă.
Un detaliu important: nu întrerupi și nu reduci niciodată singur un tratament din cauza gurii uscate. Discuția se poartă cu medicul care l-a prescris. Uneori există o alternativă în aceeași clasă, alteori se poate muta ora administrării, iar de multe ori soluția nu este schimbarea rețetei, ci protejarea dinților.
Ce faci concret, zi de zi
Primul reflex, cel mai simplu, este apa. Nu înghițituri mari din oră în oră, ci cantități mici și dese, care mențin mucoasa umedă. O sticlă la îndemână pe birou funcționează mai bine decât intenția de a bea doi litri seara.
Al doilea este stimularea mecanică. Guma fără zahăr, mestecată zece minute după masă, crește producția de salivă de câteva ori. Dacă are xilitol, cu atât mai bine, pentru că bacteriile cariogene nu îl pot metaboliza. Bomboanele acrișoare fără zahăr stimulează și ele, dar aciditatea lor poate demineraliza un smalț deja vulnerabil, așa că nu sunt o soluție de folosit toată ziua.
Al treilea ține de ce eviți. Alcoolul, inclusiv apele de gură care îl conțin, cofeina în exces și fumatul accentuează uscăciunea. Alimentele foarte sărate, uscate sau condimentate devin greu de tolerat și, în plus, împing spre consumul de băuturi dulci.
Pentru cazurile mai severe există înlocuitori de salivă sub formă de spray, gel sau pastile, și medicație care stimulează glandele, prescrisă în situații bine definite. Gelurile aplicate seara, înainte de culcare, fac diferența la pacienții care se trezesc de mai multe ori pe noapte cu gura complet uscată.
Protecția dinților, partea care nu se negociază
Aici recomandările se schimbă față de un pacient obișnuit. Fluorul devine esențial, adesea în concentrație mare, sub formă de pastă cu 5.000 ppm sau gel aplicat seara. Intervalul între controale se scurtează, de multe ori la trei sau patru luni, pentru că leziunile apar și progresează rapid, iar depistarea lor devreme înseamnă o obturație mică în loc de un tratament de canal.
Gustările dese sunt de evitat, pentru că fiecare aduce un nou episod acid pe care saliva nu îl mai poate tampona. Apa de gură se alege obligatoriu fără alcool. Iar dacă porți proteză, aceasta se scoate noaptea și se curăță separat, altfel mucoasa uscată de dedesubt se irită și se infectează.
Uscăciunea prelungită modifică și mirosul respirației, pentru că bacteriile anaerobe se înmulțesc nestingherite; dacă asta te preocupă, merită să vezi ce ține de cauzele orale ale halenei și ce ține de altceva. Xerostomia devine tot mai frecventă odată cu numărul de rețete, motiv pentru care igiena orală după 65 de ani se construiește pe alte reguli decât cele învățate la douăzeci. Vestea bună este că, odată identificată cauza, dinții pot fi apărați aproape complet. Rareori pacientul își recapătă saliva de altădată, dar aproape întotdeauna își poate păstra dantura.
