Acea săgeată bruscă de durere la o gură de apă rece sau la o linguriță de înghețată e una dintre cele mai frecvente plângeri auzite într-un cabinet stomatologic, dar și una dintre cele mai prost înțelese de pacienți. Mulți o tratează ca pe o fatalitate, „așa sunt eu, am dinți sensibili”, fără să caute cauza reală — care, în majoritatea cazurilor, are un motiv concret și, de multe ori, tratabil. Ignorată prea multă vreme, sensibilitatea poate deveni și un semnal de alarmă pentru altceva, nu doar un disconfort de suportat cu resemnare.
Ce se întâmplă, de fapt, la nivelul dintelui
Sub smalțul dur și dentina care alcătuiesc structura dintelui se află mii de canalicule microscopice, numite tubuli dentinari, care fac legătura directă cu nervul din interiorul dintelui. Atât timp cât smalțul acoperă complet dentina, aceste canalicule rămân protejate. Problema apare când smalțul se subțiază sau gingia se retrage, expunând dentina și, implicit, deschiderea acestor tubuli spre mediul exterior. Orice stimul — rece, cald, dulce, chiar și aerul rece la respirație — ajunge astfel mult mai rapid la nervul dentar, generând acea durere ascuțită, de scurtă durată, caracteristică sensibilității dentare. Intensitatea variază mult de la o persoană la alta — unii resimt doar un disconfort trecător, alții o durere suficient de puternică încât evită complet anumite alimente sau băuturi, ceea ce afectează calitatea vieții mai mult decât și-ar imagina cineva din exterior.
Cauzele care apar cel mai des
Retracția gingivală e, probabil, cauza numărul unu, iar ea are la rândul ei mai multe origini: periaj prea agresiv, cu presiune excesivă sau perii tari, de-a lungul multor ani, boala parodontală netratată, sau pur și simplu îmbătrânirea naturală a țesuturilor gingivale. Eroziunea acidă, discutată și în contextul alegerii dintre apă plată și apă minerală, contribuie și ea semnificativ, mai ales la persoanele care consumă frecvent citrice, băuturi acidulate sau vin. Bruxismul nocturn, scrâșnitul inconștient al dinților în somn, uzează smalțul treptat, mai ales la nivelul marginii gingivale, unde structura dentară e oricum mai subțire. Nu în ultimul rând, o procedură recentă de albire dentară sau un detartraj profesional pot provoca sensibilitate temporară, care dispare de regulă în câteva zile, fără să indice vreo problemă de fond. Diferența dintre o sensibilitate trecătoare, legată de o procedură recentă, și una cronică, instalată pe fondul retracției gingivale, ține în cele din urmă de durata simptomelor — câteva zile versus câteva luni.
Ce tratamente chiar funcționează
Pastele de dinți desensibilizante, cu compuși precum nitratul de potasiu sau clorura de stronțiu, rămân prima linie de intervenție, dar necesită folosire constantă, timp de câteva săptămâni, pentru ca ingredientele active să blocheze treptat tubulii dentinari — un tub folosit ocazional, doar în zilele cu durere, nu produce efectul dorit. Pentru cazurile mai severe, medicul poate aplica un lac sau un gel cu fluor concentrat direct pe zonele expuse, un tratament rapid, făcut în cabinet, cu efect vizibil adesea din prima ședință. Când retracția gingivală e semnificativă, iar rădăcina dintelui e expusă pe o suprafață mare, poate fi luată în calcul o grefă gingivală, o procedură chirurgicală minoră care acoperă din nou zona vulnerabilă cu țesut moale. Alegerea tratamentului potrivit depinde strict de cauza identificată, nu de severitatea percepută a durerii — de aceea un diagnostic corect contează mai mult decât orice pastă cumpărată la întâmplare din farmacie.
Ce poți schimba singur, din obiceiuri
O parte semnificativă din cazurile de sensibilitate se ameliorează doar prin corectarea tehnicii de periaj — mișcări blânde, circulare, cu o periuță cu peri moi, ținută aproape perpendicular pe suprafața dintelui, nu la un unghi agresiv care „taie” în gingie. Reducerea consumului de alimente și băuturi acide, sau cel puțin evitarea periajului imediat după acestea, ajută de asemenea, un principiu explicat pe larg în materialul despre de ce periajul imediat după masă nu e mereu cea mai bună idee. Dacă sensibilitatea persistă mai mult de două săptămâni în ciuda acestor schimbări, sau apare brusc, localizată la un singur dinte, merită un control — poate fi ceva mai simplu decât pare, dar poate fi și semnul unei carii ascunse sau al unei fisuri care are nevoie de tratament direct, nu doar de o pastă specială.
