Fluorul rămâne unul dintre cele mai eficiente instrumente de prevenție a cariilor la copii, dar tocmai pentru că este atât de eficient, dozarea lui corectă contează la fel de mult ca administrarea în sine. Prea puțin fluor înseamnă protecție insuficientă, iar prea mult, mai ales înainte ca dinții permanenți să erupă, poate duce la fluoroză, o modificare vizibilă a aspectului smalțului.
Cum acționează fluorul asupra smalțului
Smalțul dentar este format, în mare parte, din minerale, iar fluorul se integrează în structura lui, formând fluorapatită, o variantă mai rezistentă la acidul produs de bacteriile din placa dentară. Practic, fluorul nu doar previne apariția cariilor, ci poate opri sau chiar inversa procesul în stadiile foarte incipiente, înainte ca acesta să devină o cavitate propriu-zisă. Rolul lui completează, dar nu înlocuiește, alte minerale esențiale pentru smalț, despre care se discută pe larg în articolul despre mineralele importante pentru smalțul dentar.
De la ce vârstă și cât de des se recomandă
Fluorizarea locală, aplicată de medicul stomatolog sub formă de gel sau lac, este recomandată, în general, de la apariția primilor dinți de lapte, iar frecvența depinde de riscul individual de carii, nu de o regulă fixă pentru toți copiii. Pentru copiii cu risc scăzut, aplicarea de două ori pe an, în cadrul controalelor de rutină, este de obicei suficientă. Pentru cei cu risc crescut, din cauza unei igiene mai dificil de menținut, a unei diete bogate în zahăr sau a unui istoric familial de carii frecvente, medicul poate recomanda aplicări la fiecare trei sau patru luni. Pasta de dinți cu fluor, folosită zilnic acasă, este o formă separată de expunere, iar cantitatea trebuie adaptată vârstei: o cantitate cât un bob de orez pentru copiii sub trei ani și cât o boabă de mazăre pentru cei mai mari, tocmai pentru a evita înghițirea unor cantități excesive.
Ce este fluoroza și cum se previne
Fluoroza apare atunci când un copil este expus la cantități prea mari de fluor în perioada în care dinții permanenți se formează sub gingie, de obicei înainte de vârsta de opt ani. Rezultatul este o modificare a aspectului smalțului, de la pete albe discrete până la striații mai vizibile, în cazurile severe. Nu este o afecțiune periculoasă pentru sănătate, dar afectează estetica dentară, motiv pentru care supravegherea cantității de pastă de dinți folosite și evitarea înghițirii apei de la robinet în cantități mari, în zonele cu concentrație naturală ridicată de fluor, sunt măsuri de prevenție simple, dar eficiente.
Fluorizarea profesională nu este singura măsură de protecție împotriva cariilor, ci lucrează cel mai bine în combinație cu alte metode, cum ar fi sigilarea suprafețelor masticatorii ale molarilor, unde șanțurile adânci rețin mult mai ușor resturile alimentare și placa bacteriană. Diferența dintre cele două metode, și modul în care se completează reciproc, este explicată în articolul despre sigilarea molarilor la copii.
Părinții care ezită între a cere sau nu fluorizare profesională pentru copilul lor ar trebui să pornească de la o discuție onestă cu medicul stomatolog despre riscul real de carii, nu de la presupuneri bazate pe ce a funcționat pentru alți copii. Fiecare gură are o combinație unică de factori, de la compoziția salivei până la obiceiurile alimentare, iar planul de prevenție ar trebui adaptat exact acestei combinații.
