Sari la conținut
Zâmbet sănătos
Sângerarea gingiilor la periaj: ce înseamnă și când ar trebui să dispară
Foto: Nadezhda Moryak / Pexels
Igienă orală

Sângerarea gingiilor la periaj: ce înseamnă și când ar trebui să dispară

Aproape toată lumea a văzut măcar o dată urma roz pe periuță sau în chiuvetă. Reacția obișnuită e să eviți zona care sângerează, ca și cum ar fi o rană pe care o irităm. E exact invers: gingia sănătoasă nu sângerează la periaj, iar locul care sângerează e, de regulă, locul care a fost curățat cel mai puțin.

Ce se întâmplă, de fapt, în gingie

La marginea dintelui, gingia formează un mic șanț de câțiva milimetri. Dacă placa bacteriană rămâne acolo peste 24-48 de ore, bacteriile eliberează produși care declanșează un răspuns inflamator local. Vasele de sânge din țesut se dilată, peretele lor devine permeabil, iar gingia se umflă ușor și își pierde aspectul ferm, roz-pal, cu contur ascuțit între dinți.

În acest stadiu, o simplă atingere cu perii sau cu firul de ață rupe capilarele superficiale. De aici urma de sânge. Fenomenul se numește gingivită și are o particularitate importantă: este complet reversibilă. Osul și fibrele care țin dintele în alveolă nu sunt încă afectate, deci nu se pierde nimic definitiv dacă intervii la timp.

Cât ar trebui să dureze până dispare

Dacă îndepărtezi zilnic placa de la marginea gingiei și dintre dinți, inflamația scade vizibil în aproximativ 7-10 zile, iar sângerarea încetează de obicei în două, maximum trei săptămâni. Nu e o promisiune valabilă în orice situație, dar e intervalul la care se poate uita oricine ca reper.

În primele câteva zile, paradoxal, sângerarea poate părea mai abundentă decât înainte, pentru că atingi zone pe care le ocoleai. Nu e un motiv să te oprești. Important este ca periajul să fie blând și corect orientat, nu apăsat: presiunea mare irită mecanic un țesut deja inflamat și încurcă vindecarea. Multe dintre gesturile care par „temeinice” fac rău, iar articolul despre tehnica de periaj arată exact unde se greșește cel mai des.

Dacă după trei săptămâni de igienă constantă sângerarea continuă, sau dacă apare doar într-un singur punct în timp ce restul gurii s-a liniștit, e momentul unui consult. Un punct izolat înseamnă, de obicei, o cauză locală: tartru subgingival, o margine de obturație care agață, o coroană prost adaptată sau un fragment alimentar înfipt.

Ca să nu te bazezi pe impresii, ține o evidență simplă. În prima seară, notează mental sau pe telefon spațiile în care apare sânge: între incisivii de jos, în dreapta sus, la molarul de minte. Reia verificarea după o săptămână și apoi după două. Vei vedea de obicei că zonele care sângerează se reduc treptat, până rămâne una singură sau niciuna. Această hartă, oricât de rudimentară, îți spune mai mult decât orice senzație generală de „gura e curată” și îi este utilă și medicului la control, pentru că indică exact unde tehnica ta nu ajunge.

Ce faci în cele două-trei săptămâni

  • Periaj de două ori pe zi, două minute, cu perii înclinați spre linia gingiei și mișcări scurte, vibratorii, nu frecări orizontale.
  • Curățare interdentară zilnică, cu ață sau periuță interdentară. Este pasul care schimbă cel mai mult situația, pentru că inflamația pornește aproape întotdeauna de la papila dintre dinți.
  • Periuță cu peri moi. Peri „medium” sau „hard” nu curăță mai bine, ci doar traumatizează în plus.
  • Fără să eviți zona care sângerează. Este exact zona care are nevoie de curățare.
  • Fără clătire agresivă imediat după periaj, ca fluorul să rămână pe dinți.

O apă de gură cu clorhexidină poate fi utilă pe termen scurt, dar se folosește doar la recomandarea medicului și pe perioade limitate, pentru că pătează dinții și modifică gustul. Nicio soluție de clătire nu înlocuiește însă curățarea mecanică: ea acționează pe o suprafață deja degajată de placă.

Când sângerarea nu vine din igienă

Placa rămâne cauza principală, dar există factori care amplifică reacția gingiei sau o produc independent:

  • Sarcina. Modificările hormonale accentuează răspunsul inflamator la aceeași cantitate de placă. Este un fenomen bine descris și gestionabil, dar cere o igienă mai atentă și controale mai dese.
  • Fumatul. Atenție la o capcană: nicotina contractă vasele, așa că un fumător poate avea o boală gingivală avansată fără să sângereze deloc. Absența sângerării nu înseamnă acolo sănătate.
  • Medicamente. Anticoagulantele și antiagregantele plachetare accentuează orice sângerare. Unele antihipertensive, imunosupresoare sau antiepileptice pot produce creșterea în volum a gingiei.
  • Diabetul dezechilibrat și deficitul sever de vitamina C, care afectează sinteza de colagen din țesutul gingival.
  • Respirația orală nocturnă și gura uscată, care lasă gingia din față fără protecția salivei. Mecanismul și soluțiile practice sunt explicate în articolul despre gura uscată și medicamentele care o provoacă.

Semnele că lucrurile au trecut de stadiul de gingivită

Gingivita netratată poate evolua, la persoanele predispuse, spre parodontită, iar acolo se pierde os și atașament. Câteva semnale merită luate în serios: gingia care s-a retras și lasă rădăcina la vedere, dinți care par mai lungi decât înainte, spații nou apărute între dinți, un dinte care se mișcă ușor, miros persistent care nu cedează la periaj sau secreție la apăsarea gingiei.

Diferența dintre gingivită și parodontită nu se poate stabili acasă. Se măsoară cu sonda parodontală, dinte cu dinte, și se confirmă radiologic. De aceea un episod de sângerare care nu se rezolvă în câteva săptămâni nu e un fleac de amânat: cu cât diagnosticul vine mai devreme, cu atât tratamentul e mai simplu și mai ieftin. Etapele obișnuite ale unei intervenții precoce sunt descrise în ghidul despre tratamentul gingivitei în stadiu incipient.

Pe scurt: sângerarea nu e normală, dar nici alarmantă în sine. Este un indicator, ca un beculeț care se aprinde. Dacă răspunde la igienă corectă în două-trei săptămâni, ai aflat unde curățai prost. Dacă nu răspunde, sau dacă apare împreună cu vreunul dintre semnele de mai sus, programează un consult la medicul dentist sau la un specialist parodontolog, care poate evalua situația exact.

Din paginile mai vechi

Tot ce găsești pe Revista Dentară