O proteză mobilă bine făcută poate ține opt-zece ani. Aceeași proteză, întreținută prost, ajunge la reparații după doi și devine inconfortabilă mult mai devreme. Diferența nu stă în materialul din care e turnată, ci în ceea ce se întâmplă cu ea în fiecare seară, la chiuvetă.
Problema e că protezele nu iartă improvizația. Acrilatul este poros, mai poros decât smalțul, iar biofilmul se prinde de el cu ușurință. Într-un an de curățare superficială, placa mineralizează, apar depuneri gălbui pe fața internă, apoi miros, apoi iritația mucoasei de dedesubt.
Ritualul de seară, pas cu pas
Prima regulă, cea mai importantă și cea mai des încălcată: proteza se scoate noaptea. Mucoasa de sub ea are nevoie de câteva ore de contact cu saliva și cu aerul. Purtarea continuă, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, este principalul factor care duce la stomatita protetică, acea inflamație roșie, uneori nedureroasă, care urmează exact conturul plăcii.
Apoi, curățarea propriu-zisă:
- Scoate proteza și clătește-o sub jet de apă, ca să îndepărtezi resturile mari, imediat după masă dacă poți.
- Umple chiuveta cu apă sau pune un prosop pliat pe fund. Acrilatul se sparge dacă îți scapă din mână pe faianță, iar asta e cea mai banală cauză de fractură.
- Periaz-o cu o perie special concepută pentru proteze, care are o parte lată pentru fața externă și un smoc conic pentru șanțuri și croșete. Insistă pe fața internă, cea care stă lipită de gingie, unde se depune cel mai mult.
- Folosește săpun lichid neutru sau un gel dedicat, nu pastă de dinți. Pastele conțin abrazivi calibrați pentru smalț, care zgârie acrilatul mai moale. Zgârieturile microscopice devin, în timp, exact locurile în care se agață placa și pigmenții.
- Clătește temeinic înainte de a o repune în gură, mai ales dacă ai folosit tablete efervescente.
Nu uita partea a doua a igienei, cea din gură. Chiar dacă nu mai ai dinți naturali, gingia, bolta palatină și limba se periază blând cu o periuță moale sau se șterg cu o compresă umedă. Limba, în special, adună depuneri care întrețin mirosul și candidoza.
Ce folosești și ce eviți la înmuiere
Tabletele efervescente pentru proteze fac o treabă bună la desprinderea biofilmului și la reducerea încărcăturii fungice. Se folosesc conform indicațiilor, de obicei zece-cincisprezece minute, nu toată noaptea, decât dacă produsul o permite explicit. Nu înlocuiesc periajul mecanic; îl completează.
Peste noapte, cea mai simplă variantă este păstrarea în apă simplă, la temperatura camerei, într-o cutie curată, spălată și ea săptămânal. Proteza nu trebuie lăsată să se usuce complet, pentru că acrilatul își modifică ușor dimensiunea și adaptarea suferă.
Ce nu se face niciodată:
- Apă fierbinte sau fiartă. Deformează definitiv baza și strică adaptarea, ireversibil.
- Înălbitor pe bază de clor pe protezele cu componente metalice. Corodează scheletul și croșetele, chiar și în diluție.
- Oțet concentrat, bicarbonat frecat cu putere, praf de curățat, bureți abrazivi. Toate lasă microzgârieturi.
- Mașina de spălat vase sau cuptorul cu microunde ca metodă de sterilizare.
Semnalele că ceva nu mai e în regulă
O proteză care începe să joace, care se desprinde la vorbit sau care produce răni în același loc de fiecare dată nu este o proteză de care trebuie să te obișnuiești. De obicei înseamnă că osul de sub ea s-a resorbit, un proces normal după extracții, și că e nevoie de o recăptușire. Este o intervenție de laborator relativ ieftină, care redă adaptarea fără a reface toată lucrarea.
Adezivii pentru proteze au rolul lor, dar folosiți în cantitate tot mai mare, ca să compenseze o instabilitate crescândă, ascund problema în loc să o rezolve. Dacă tubul se termină de două ori mai repede decât acum un an, e momentul unei programări.
La fel, o roșeață persistentă a mucoasei, o senzație de arsură sau pete albe care se șterg lăsând o suprafață sângerândă indică o infecție fungică ce se tratează, nu se ignoră. Aceste episoade apar mult mai des la pacienții cu salivație redusă, motiv pentru care merită înțeles cum gura uscată provocată de medicamente schimbă complet toleranța la proteză.
Chiar și în cazul protezelor parțiale, dinții rămași contează enorm, pentru că ei susțin croșetele și preiau forțele. Aceștia au nevoie de igienă atentă și de controale regulate, iar detartrajul profesional rămâne obligatoriu, nu opțional, tocmai pentru că pierderea unui dinte-stâlp înseamnă refacerea întregii lucrări.
Rutina completă nu durează mai mult de cinci minute pe zi. Comparată cu costul unei proteze noi și cu lunile de reacomodare pe care le presupune, este probabil cea mai bine plătită investiție de timp din toată îngrijirea orală.